Caută
Close this search box.
MENIU
Tot ce trebuie sa stiti despre ANXIETATE

Tot ce trebuie sa stiti despre ANXIETATE

October 9, 2017

Orice teamă care este atât de puternică încât împiedică individul să îndeplinească o acțiune este o reacție patologică (Fensterheim si Jean Baer -1984).

Ce este anxietatea?

Anxietatea este definită ca fiind o teamă difuză, nespecifică, fără obiect bine precizat (pacientului nu îi este teamă de ceva anume), deosebindu-se astfel de fobie, în care teama are un obiect bine precizat (de animale, de fenomene naturale ca furtuna, de înălțime etc.). Se pot include în cadrul fobiilor și temeri cu caracter mai particular, cum ar fi frica de responsabilitate, de pierdere a controlului, de diverse evenimente sociale, de a fi singur sau de a fi respins. Frica normală este o reacție emoțională cu caracter adaptativ în cazul unei amenințări, determinând individul să întreprindă acțiuni de autoprotecție.

Se presupune că majoritatea comportamentelor de tip anxios sunt învățate ca deprinderi greșite (condiționat), iar în momentul în care un comportament de tip anxios sau fobic este dezvățat (se decondiționează) individul obține o mai bună adaptare la mediu. Cu ajutor specializat, al unor antrenamente psihologice bazate pe gândire, imaginație și voință, aceste comportamentele pot să dispară într-o anumită perioadă de timp.

Tulburările anxioase cuprind atât tulburări în care anxietatea este simptom central (tulburarea de panică şi tulburarea de anxietate generalizată), cât şi tulburări în care anxietatea este secundară unor scheme cognitive şi conduite inadecvate, ca în tulburarea obsesiv compulsivă şi în tulburările fobice. Tot în cadrul tulburărilor anxioase se descriu şi stările de anxietate care sunt răspunsuri anormale la diferiţi stresori (tulburările de adaptare), ca şi reacţiile psihologice la evenimente traumatizante (tulburarea acută de stres şi tulburarea de stres post-traumatic).

Un atac de panică este o perioadă scurtă caracterizat prin apariția bruscă a unei frici sau terori intense, asociate adesea cu senzaţia de moarte iminentă si simptome vegetative precum senzația de lipsă de aer, palpitaţii, durere sau disconfort precordial, senzație de strangulare (nod în gât) şi frica de „a nu înebuni” sau de a nu pierde controlul. Anxietatea generalizată, în schimb, se caracterizează prin cel puţin 6 luni de anxietate şi preocupare excesivă.

În tulburarea obsesiv-compulsivă se descriu obsesii (care cauzează o anxietate marcată) şi/sau compulsii (care apar pentru neutralizarea anxietăţii)

În cadrul tulburărilor fobice manualele de psihiatrie propun două diagnostice: fobia specifică care se caracterizează printr-o anxietate marcată provocată de expunerea la un anumit obiect sau situaţie temută (de animale, de mediu natural, de sânge, injectii, plăgi, de situaţii cum ar fi transportul public, tunelele, podurile,ascensoarele, zborul, condusul sau spaţiile închise) si fobia socială care este provocată de expunerea la anumite situaţii sociale sau de performanţă, ambele tipuri de fobii ducând adesea la un comportament de evitare.

Stresul posttraumatic se manifestă prin apariția unei anxietăți intense la reexperimentarea unui eveniment traumatic extrem, acompaniată de evitare a stimulilor asociaţi cu trauma. Stresul acut se aseamănă cu tulburarea de stres posttraumatic, diferența constând în faptul că simptomele apar imediat după evenimentul traumatic.

În prezent , majoritatea ghidurilor recomandă combinarea terapiei farmacologice (anxiolitice, antidepresive triciclice, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, inhibitori ai monoaminooxidazei) cu tehnici complementare de tip psihoterapeutic sau alte metode alternative (kinetoterapie, meloterapie, terapie ocupaţională etc.)